Corespondență-Despre Femei

Man Writing Letter
Răspuns la scrisoarea unui prieten: http://marcubogdan.wordpress.com/2013/06/22/femeia-minunat-mister-rosu/

Dragă prietene ,

Trebuie sa-ți spun că scrisoarea ta mi-a umplut inima de bucurie. Se pare că este adevărată zicala : „ Cine se aseamănă se adună” ; pentru că noi doi ne asemănăm ca două picături de apă în gândirea și simțămintele legate de această entitate în care se ghicesc, parcă ascunse, toate misterele universului.

Nu am de gând să irosesc cuvintele pentru a-ți face aici o descriere a femeii așa cum mi-ai facut tu mie. Consider că descrierea ta ar trebui să fie Crezul oricărui bărbat ce gândește aidoma nouă și în consecință ar trebui postată pe toate zidurile clădirilor în speranța că va mai descreți una sau două minți încuiate ce trebuiesc aduse la liman.Prietene tot ceea ce ai descoperit despre urmașele Evei , fie meditând de unul singur, sau chiar din mijlocul acțiunii, când între două îmbrățișări pătimașe încercai să pătrunzi tainele celor cu care erai, strivindu-le buzele în timp ce cu ochii le pătrundeai privirea, sondând parcă întreaga lor ființă , este în întregime adevărat. La fel ca și tine cu ceva timp în urmă am descoperit că…Ele , cele care ne înseninează zilele atunci când furtuna se arată la orizont , trebuie ridicate pe un piedestal asemeni unor statui a căror valoare nu poate fi estimată, trebuie venerate asemeni zeițelor elene, trebuie expuse asemeni celui mai valoros tablou de Rafael și nu în ultimul rând trebuie protejate așa cum pirații mărilor își protejau comorile cele mai strălucitoare.
Așa cum ziceam, nu am să-și spun lucruri pe care deja văd că le cunoști. Ceea ce am să-ți spun însă are legătură cu însăși chintesența acestor ființe miraculoase.Am să-ți vorbesc dragul meu prieten despre…………. sufletul femeii.

Mă gândeam de multe ori cu ce aș putea să compar sufletul celei de lângă mine, al mamei mele, al surorii, al iubitei sau al celei mai bune amice ca să pot vedea cum ar arăta în realitate. Până nu demult nu găsisem niciun răspuns în acest sens și parcă pe undeva îmi venea să renunț. Dar se pare că J.G.G Marquez avea dreptate : „ Nu trebuie să te agiți pentru nimic , lucurile cele mai bune se întâmplă atunci când te aștepți mai puțin” și așa a fost și în cazul meu. Într-o seară , la asfințit în timp ce stăteam pe una din plajele din România mi-am aflat răspunsul ; „ Sufletul femeii este așijderea mării ” . Da, asemeni mării cu toate ale ei. Și am să-ți explic și de ce această analogie este cea mai potrivită pentru a descrie esența ce animă corpul oricărei doamne sau domnișoare. Prietene drag, tuturor ne place marea într-o anumită măsură așa cum nouă, tuturor bărbaților ne plac femeile, unora mai mult , altora mai puțin. Unii, ca noi le adoră și nu văd lumea fără ele ,iar alții, dimpotrivă, nu le-ar putea vedea niciodată mai presus de propria lor persoană, dar într-un final orice bărbat iubește femeia așa cum orice floare iubește apa. Dar să revin la mare, oh! marea atât de liniștită în zilele senine, atât de calmă și atât de frumoasă încât îți vine să te lași purtat de ea fără țintă zile întregi. Așa este si sufletul unei femei fericite care are parte de toată dragostea pe care o merită. Sufletul acestor femei este cald, bun, și radiază de bunăstare exact așa cum marea strălucește la atingerea razelor soarelui.

Dar câți dintre noi nu am văzut marea și în alte ipostaze, de exemplu marea învolburată, cu talazurile-i furioase ce se sparg cu putere de mal, cu norii nergi si amenințători de deasupra ce nu prevestesc nimic bun și cu pescărușii și albatroșii ce luptă împotriva curentului pentru a ajunge pe mal și a se adăposti din calea furtunii. Nu de puține ori mi-a fost dat să găsesc sufletul femeilor din jurul meu în această stare de mare tumultoasă și neliniștită , în această stare de haos amenințător ce poate mătura totul în calea lui așa cum fac valurile unei mări spumegânde. Femei cu dorințe neîmplinite, femei cu frustrări acumulate de-a lungul timpului, femei cu răni adânci ce încă sângerează, femei a căror durere se citește fără prea mare efort pe chip și femei a căror suferință emană din fiecare por, acestea sunt femeile cu sufletul ca marea în timpul furtunii, acestea sunt femeile pe care noi, animalele, le batjocorim , le terfeilm prin noroi, le oferim orice altceva în afară de respectul și iubirea ce li se cuvin, le jignim de cele mai multe ori fără să ne dăm seama, și asemeni mării ele înghit totul și șterg totul cu valurile lor, așa cum mizeriile lăsate pe faleze sunt măturate de undele furibunde ale mării. Și tot asemeni mării sufletul unei femei dă dovadă de o forță și o putere inimaginabilă pentru că după ce trece furtuna și răsare soarele marea revine la calmitatea ei obișnuită. Așa se întâmplă și cu femeile unele mai greu , altele mai ușor, dar toate depășesc obstacolele ce se intrepun în calea lor și înfruntă furtunile din viața lor pentru a primi o nouă șansă de a fi fericite și de a pune un zâmbet acolo unde au curs lacrimi.

Mai este însă , dragă prieten, o dimensiune a sufletului feminin ce se aseamănă izbitor de mult cu marea. Acea dimensiune este cea care înglobează așa cum ți-am spus toate misterle universului și toate tainele cosmosului. Vorbesc acum despre profunzimea sufletului unei femei. Nu există ființă în toată lumea știută de noi care să cunoască adâncimi sufletești mai mari decât femeia. Sufletul femeii este asemeni unui bol fără fund. Te face să te întrebi de unde poate să iasă mereu atâta forță, atâtă devotament, atâta iubire și câte altele de care este în stare o femeie. Și marea tot la fel este, chiar când cred oamenii ce o studiază că au aflat tot ce se putea despre ea , aceasta îi surpinde în cele mai spectaculoase moduri, le oferă o nouă specie biologilor marini , un nou curent hidrologilor, un nou vulcan subacvatic vulcanologilor marini și lista poate continua. Asemeni mării femeile din viața noastră sunt un izvor nesecat de surprize și energie. Iar misterele din sufletul fiecărei femei, pe care noi bărbații nu le vom elucida vreodată, sunt identice cu tot ceea ce oferă marea arheologilor de pretutindeni ,situri întregi acoperite de mare rămân învăluite în negura vremurilor, culturi vechi de mii de ani zac acoperite de mare fără a li se cunoaște originea sau modalitatea în care au ajuns acolo.

Adevărul este, dragul meu prieten, că omul nu a putut îmblânzi niciodată marea și nici să-i pătrundă pe deplin tainele așa cum nici noi, bărbații, nu vom reuși vreodată să cunoaștem în întregime sufletele ființelor diafane din viața noastră pe care le numim generic……FEMEI.

Anunțuri

Despre Il Serpente

My whissssssperssss will always rule your world
Acest articol a fost publicat în Preacuvintele și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Corespondență-Despre Femei

  1. Pingback: Marcu Bogdan | Femeia – minunat mister roşu

  2. Victor zice:

    Perfect adevărat! Genială comparaţia! 😉

  3. Ana-Maria zice:

    Reblogged this on Amalgam de ganduri and commented:
    Femeia ca marea!

  4. Andreea zice:

    Daca ar fi sa te felicit as face-o la superlativul absolut. Frumoasa comparatie! Asa cum spuneai..voi , barbati , nu veti reusi vreodata sa cunoasteti in intregime sufletele fiintelor diafane , pe care voi le numiti generic…FEMEI

    • Il Serpente zice:

      Multumesc pentru laude ! Tocmai de aceea am și spus-o pentru că sunt conștient de acest lucru …și deși nu vom ajunge niciodata să cunoastem fiecare cotlon al fiintei voastre , unele dintre voi nu ne lasă nici măcar să deschidem ușa …..și asta draga mea Andreea este foarte trist!

      • Andreea zice:

        Femeia este focul ce nu se lasa USOR stins de apa. Daca usa ,care zici tu ca nu se lasa deschisa, e impinsa de o forta atat de senensibila precum e ea,femeia, usa va avea chiar si cheie. 🙂

      • Il Serpente zice:

        Andreea, din câte știu eu orice foc poate fi stins dacă ai apă suficientă, cat despre cheia de care vorbești tu, majoritatea bărbaților o vor pe cea principală încă din prima , nu vor o copie de rezervă pentru un timp în speranța că poate, poate vor primi si originalul ….

  5. Andreea zice:

    Cheia despre care vorbeam eu e una singura, fara rezerva, una care, la timpul potrivit, este rasucita in yala, astfel deschizandu-se usa spre MARE…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s