Dincoace de NU ,dincolo de DA

lock and cjains

Îl aștepta mereu în aceeași poziție și cu aceeași expresie temătoare ce i se putea citi pe chipul alb  ,de parcă urmă să se întâlnească cu propriul călău . Îl privea impasibilă atunci când deschidea ușa sufletului ei și doar zăngănitul lacătelor ce-l însoțeau o mai trezea din reverie .Atunci îl fixa cu privirea și îi venea să plângă pentru că îi tulbura  de fiecare dată liniștea cu lacătele lui  ce scoteau sunete stringente  , cu ușile lui  zăvorâte și fără chei  , cu zidurile înalte, de oțel, pe care el le ridica între ei mereu. Din spatele ” DA-ului ” ,ea, încerca să-i mângâie chipul ,dar el se retrăgea  .Vedea cum povara atâtor metale ,adunate pentru a se fereca înăuntru ,îl apăsa îngrozitor  și cum întreaga sa ființă se cutremura  sub greutatea lor . Și ar fi vrut să-l ajute  ,să-l salveze ,dar nu avea cum ; el nu o lăsa. Se punea de fiecare dată ,stană de piatră, în fața ” NU-ului „său și stătea acolo ,nemișcat,fără să scoată un cuvânt  ,privind-o doar insistent în ochii ei mari ,parcă păzindu-l ,parcă protejându-l ca nu cumva ea să i-l fure. Și niciodată nu-i  dădea voie să  îl ajute  , ar fi vrut el ca într-o bună zi să vină la ea cu o ladă mare plină cu chei , pe care să i-o trântească în față și amândoi să înceapă să deschidă tot ceea ce  încuiase  ,dar  pur și simplu nu putea să-și permită riscul de a rămâne deschis , asemeni unei cărți uitate pe o bancă în parc pe care orice trecător poate să-și arunce  privirea  , în fața nimănui.

Câteodată îl privea cum încearcă să deschidă măcar  una din ușile ferecate  , sau să descuie vreun lacăt ruginit, sau să dărâme un zid înalt din cele pe care le ridicase pentru a-și păzi avuția. În unele zile  , un zâmbet fin i se așternea  pe față pentru că el reușea să se deschidă puțin și  prin deschizătură ea întrezărea ceea ce râvnise încă de la început  …..sufletul lui.  Iar de fiecare dată , parcă pentru a-l încuraja  , ea îl aștepta goală , dezvelită de tot ceea ce ar fi putut să ascundă vreo părticică din ființa ei gingașă , îl aștepta exact așa cum era ea , cu măștile scoase și aliniate frumos pe masă , cu veștmintele aruncate la  întâmplare prin toată casa  , nemachiată și nefardată ,singurul lucru ce mai rămânea pe ea fiind doar parfumul dragostei ce i-o purta  ,parfum ce emana din fiecare centimetru de piele . De acolo de unde se postase ferm și categoric în fața ” NU-ului său ”  , cu tot metalul acela de culoare albastră  încă apăsându-i pe umeri  , el o privea cu o dorință nesățioasă de a o iubi . Ar fi vrut să  se scuture odată de tot ceea ce despărțea lumile lor  și să își contopească sufletul cu cel expus în fața lui  ,atât de pur  ,atât de inocent , atât de curat  , atât de plin de ființa lui , și atât de saturat de dragostea și de nevoia de el . Ar fi vrut ,dar de la a vrea până la a face e cale lungă  , iar el nu avea puterea să transforme gândul și dorința în faptă .  Alegea astfel să o chinuie în fiecare zi  să-i dea speranțe cu un lacăt dat la o parte ,când alte câteva sute așteptau neclintite să fie deschise  , o înnebunea în fiecare zi cu promisiuni  că într-o zi toate zidurile vor pica ,când  de fapt  , zidurile erau de neînvins  ,o amăgea mereu că o să-i aducă toate cheile de la ușile sufletului său ,dar cheile erau de mult pe fundul unei mări . Uneori  el  , se ascundea în spatele ” NU-ului ‘ său din milă ;  spera că poate ea va reuși ,singură , sa transforme ” NU-ul ” în  ” DA ” , spera că prin faptul că îl iubea ca o nebuna , așa cum o floare iubește soarele  , îl va face să o iubească și el  ,dar zilele treceau și nimic nu se întâmpla  …….sau cel puțin așa credea el . Într-o zi se pare , când venise ceasul să plece  , în casa ei se aflau mai multe lacăte decât ar fi trebuit  …….

Nimeni nu știe cum s-a terminat povestea   , timpul și-a spus  cuvântul și în cazul lor  , într-o zi cu soare strălucitor  cei doi au dispărut fără urmă , fără posibilitate de întoarcere .Nu putem decât să presupunem ce s-a întâmplat mai departe  , nu putem decât să presupunem cum a continuat totul ,   că el s-a retras complet în spatele ” NU-ului ” său și a lăsat-o pe ea să-l modifice ,să-l transforme într-un ” DA ” la fel ca al ei ,sau că ea s-a săturat să tot încerce  și a fost convinsă de duritatea lui să renunțe la ” DA-ul ” ei  .Sau poate până la urmă au pornit amândoi de mână într-o călătorie fără sfârșit  și sunt și acum fericiți undeva în acest univers fără margini .

Anunțuri

Despre Il Serpente

My whissssssperssss will always rule your world
Acest articol a fost publicat în Preacuvintele și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s