Am cuprins-o în brațe și m-am așezat cu ea în fața șevaletului . Și-a ridicat puțin capul de la pieptul meu și m-a sărutat pasional timp de mai multe milenii , astfel a apărut prima pată de culoare pe albul ce aștepta cuminte sa fie invadat de felurite nuanțe și contraste . Sărutului ei i-au urmat altele și altele și din nou urme de culoare s-au ivit pe neașteptate pe porțiunea aceea albă din fața noastră ,în timp ce ,mâinile mele îi frământau întregul trup gol . Soarele după-amiezii trimitea valuri de galben prin fereastra larg deschisă și întreaga cameră era cuprinsă de o lumină albă orbitoare .Trupul ei se înfierbântase sub actiunea combinată a săgeților solare și a mâinilor mele ce se plimbau pe toată suprafața lui,asemeni unui pianist ce-și trece degetele peste claviatura pianului său drag parcă pentru a-l mângâia sau pentru a simți finețea clapelor.
Am privit din nou șevaletul și am rămas prosternat ; în frenezia ce ne cuprinsese pe amândoi pensula parcă picta de una singură tabloul iubirii ce ne aparținea . Vagi contururi ale trupurilor noastre îngemanate începeau acum să se deslușească și am continuat să ne iubim în timp ce cu talentul unui maestru ,mâna în care țineam pensula zburda nestingherită pe pânză aducându-mă și mai aproape de a-mi termina capodopera . În toiul actului nostru păcătos , mă apropiasem atât de tare de terminarea tabloului încât nu-l mai puteam termina. Mâinile îmi tremurau , pensula îmi căzuse pe podea și se rostogolise într-un cotlon al camerei unde nu mai puteam ajunge la ea , iar vederea mi se încețoșase atât de tare încât nici lumina puternică ce pătrundea în odaie nu o mai deslușeam cum trebuia. Focul pasiunii ne mistuia la unison și părea că întreagul univers se cutremură în jurul nostru , formele , contururile și muchiile obiectelor se dilataseră atât de tare încât aveam amândoi impresia că ne aflăm într-un tablou al lui Dali la care acesta încă lucrează .
Incapabili de a mai avea vreo altă simțire străină ființelor noastre înlănțuite , ne-am lăsat purtați pe tărâmul viselor . Când am deschis ochii , m-am trezit singur și în semiîntunericul camerei am ghicit conturul șevaletului ,iar sub lumina razelor lunii am deslușit opera pe care o începusem în timpul zilei. Tabloul nostru era terminat și …ea mi-l lăsase mie . Privirea mi-a rămas fixată asupra lui multă vreme pentru că eram absorbit pe de-a întregul de perfecțiunea ce se înfățișa în fața mea și de acolo……..nu mai am nici o altă amintire despre cele întâmplate.
Tot ce știu este că atunci când pictura noastră a fost gata , ea a plecat să zugravească iubirea și alături de alții.
Iar eu am rămas doar cu pânza pe care nu am mutat-o nici până în ziua de astăzi din locul unde a fost terminată, de teamă sa nu îi produc vreo stricăciune ….
Jurnalul Șarpelui 