Răspunsuri

tumblr_m209uphqJt1rs9mk4o1_500

Încă de mic am căutat răspunsuri la toate întrebările ce îmi invadau mintea  .Copil fiind,  îmi exasperam părinții cu noianul de întrebări pe care le trânteam  în față  în fiecare minut  „Da de ce se întâmplă așa ? „  , „dar aia de ce e așa ? „  , „da acum ce faci” , „dar cealaltă cum se face?” și tot felul de întrebări care ,nu numai că erau incomode prin simplul motiv că nu puteam înțelege răspunsurile la acea vreme , dar și prin faptul că  nu întotdeauna reușim să explicăm tot ceea ce se petrece în jurul nostru și astfel nici părinții mei  nu reușeau de fiecare dată să-mi satisfacă pe deplin curiozitatea , fiind  nevoiți să improvizeze  în fața stăruinței mele de a cunoaște explicația tuturor fenomenelor ce prezentau un interes deosebit . Mai târziu mi-am dat seama că de multe ori ai mei prin improvizațiile lor  divagaseră destul de mult de la subiect și că lucrurile stăteau cu totul altfel decât mi le prezentaseră ei. Așa se face că am ales să nu mă mai bazez pe nimeni și să-mi găsesc singur răspunsurile la întrebările ce mă frământau  , și niciodată nu au fost puține  . Cu timpul căutând răspunsuri am acumulat o bibliotecă destul de vastă de cunoștințe din toate domeniile  și părea la un moment dat  că sunt mulțumit de ceea ce obținusem până în acel moment .Mi-am dat însă curând  seama cât de efemeră era această mulțumire a mea ,și că ea se transforma rapid în deziluzie și deziluzia în dezamăgire .

Eram deprimat că ceea ce căutasem și vroisem să aflu mereu , printr-o metodă sau alta  obținusem , iar acum m-am lovit de un zid  și singurele răspunsuri de care mai aveam nevoie să fiu complet nu mi le putea oferi absolut nimeni .Am căutat mai adânc , poate îmi scăpase ceva, poate totuși se găsea cineva să mă ajute  cu dilema în care mă aflam .Dar nimeni nu știa nimic , subiectul acesta avea milioane de răspunsuri diferite la exact aceeași întrebare  și mult prea multe întrebări fără niciun răspuns  . Cum nimeni nu era capabil să mă ajute ,pentru  nu știu câta oară în viața mea am hotărât să găsesc singur răspunsurile  de care aveam nevoie .Și astfel m-am apucat să studiez iubirea în toate formele în care ea apare în jurul meu . Am studiat  mai întâi iubirea cea mai simplă ,iubirea  copiilor față de jocuri ,jucării și tot ceea ce ține de sfera ludicului  .Însă nu am fost mulțumit ; am găsit că iubirea  lor era pură  , neîntinată și curată , iar ei nu cunoșteau niciodată suferința sau durerea ce vin la pachet cu o iubire adevărată .Mi-am îndreptat apoi pașii spre iubirea oamenilor față de ceea ce ne înconjoară  ,de ceea ce este lipsit uneori de viață , iar alteori deși are viață este lipsit de conștiință sau rațiune.Am găsit în această categorie oameni  îndrăgostiți de o floare  , de  un scaun  , de o poezie  , de un copac  , de  un ziar  , de un animal de companie  sau de o prinzătoare de păr.Nici aici nu am zăbovit prea mult  , mi-am notat ce era de notat și am trecut mai departe pentru că  cei îndrăgostiți de o floare  își cumpărau alta identică în caz că aceasta se ofilea , cei ce iubeau un scaun  îl  înlocuiau  cu altul de același fel dacă se deteriora sau se strica  , cei ce iubeau o pisică își mutau repede întrega afecțiune asupra alteia  în cazul în care prima murea, nerămânând în urma ei decât o urmă de regret dar în niciun caz suferință  sau durere. Nemulțumit și de această dată, am ajuns să observ iubirea în forma ei egoistă  .Am început să studiez narcisiștii și pe cei care se iubeau pe ei mai mult decât îi iubeau pe alții .Pentru prima dată am simțit că mă apropii de răspunsurile pe care le căutam ,dar și de data aceasta simțeam că lipsește ceva .

Și în scurt timp mi-am dat seama și ce lipsea  .Cei care se iubesc pe ei înșiși ca orice persoană normală aveau  relații cu persoanele de sex opus .Problema era că atunci când interveneau sentimentele în relațiile lor  ,deși  credeau că iubesc persoana de lângă ,iubeau de fapt  imaginea lor reflectată în persoana respectivă .Din egoismul lor și din iubirea lor egocentristă  căutau parteneri în care să se regăsească într-un procent cât  mai mare și astfel, atunci când începeau să țină  la partenerul lor de fapt, începeau să țină la imaginea lor  din acea persoană  . Curând mi-am dat seama că tocmai asta era problema  , iubirea lor era duală ; oamenii aceștia iubeau parte din sufletul lor îmbrăcat într-un înveliș ce nu le aparținea  .În acest mod, atunci când dintr-un motiv oarecare între ei și partener se producea ruptura  suferința nu era de ambele părți  , ei, cei care se  „auto-iubeau”  prin pierderea persoanei ce le fusese alături nu pierdeau aproape nimic, pentru că ceea ce iubiseră rămânea de fapt  cu ei , doar învelișul fiind eliminat și dispărând din peisaj .După ce mi-am dat seama că nici aici nu voi obține vreun răspuns  concret din cele pe care le vroiam eu  și că niciuna dintre dileme nu-mi va fi revelată  am mers mai departe cu studiul meu ……. TO  BE  CONTINUED

Anunțuri

Despre Il Serpente

My whissssssperssss will always rule your world
Acest articol a fost publicat în Cele din zilele negre. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s