Despre EL II

bc284c0be62224f0b4052e9793116c81

Îl lăsam să mă aștepte zile întregi  , uneori chiar săptămâni  și  niciodată nu-mi reproșa nimic . Atunci când reveneam la el , pentru că mereu casa lui era locul întâlnirilor noastre , mă întreba întotdeauna doar unde am fost  și ce am făcut în tot acest timp ,dar niciodată nu citeam în ochii lui dorința de a auzi cu adevărat răspunsurile la aceste întrebări  și eu ,niciodată nu i le ofeream . Poate că dacă ar fi vrut cu adevărat să știe, i-aș fi spus ,dar …….Pentru el era mai mult decât suficient că  în acele momente eram numai a lui ,nu-l interesa altceva  , nu încerca să mă caute și nici eu nu mă grăbeam sa-l regăsesc  .Deși ,ceea ce simțeam pentru el contravenea modului în care acționam .Eram ca un drog pentru el  , era dependent de mine  și de tot ceea ce reprezentam și deși îi ofeream injecția cu  întârziere niciodată nu intra în sevraj. Sau poate că intra , poate că sevrajul lui începea încă din clipa  în care  plecam  de lângă el .

Poate că în zilele ce urmau plecării mele  zăcea asemeni unui câine suferind  însă, niciodată nu voi ști dacă într-adevăr era așa. În momentul când intram pe ușă  fața i se lumina  și aproape că puteam vedea aura ce îl înconjura când deschideam ușa. Îl simțeam că iradia de fericire și împărtășeam  sentimentul lui pentru că și pe mine mă cuprindea o euforie totală  în acele momente , dar nu lăsam niciodată să se vadă nimic din tot ceea ce simțeam . În acele clipe ochii mei  nu exprimau altceva decât tristețe  ; o falsă dar necesară melancolie răzbea spre exterior pentru a se înfățișa ochilor lui  .Stau și mă întreb acum de ce făceam toate acestea , de ce  niciodată nu eram transparentă cu el  , de ce nu-i lăsam deschisă măcar o portiță spre  prin care , să vadă că sufletul meu  era al lui  până la ultima picătură .Pentru ceea ce făceam aș putea să  găsesc nenumărate scuze  ,dar adevărul cred că e singura scuză  ce justifică pe deplin comportamentul meu.

Și adevărul e că : îmi era teamă ; o frică irațională mă cuprindea  de fiecare dată când mă despărțeam de el  .De aceea și  lăsam să treacă  atât de mult timp înainte să mă reîntorc în brațele lui ; pentru că în tot acest timp îmi făceam curaj  , discutam ore în șir cu mine însămi , mă îmbărbătam minute în șir în fața oglinzii doar pentru a putea să-mi mișc încă odată picioarele spre casa lui , să mai adorm  încă odată în brațele sale protectoare , să văd încă odată cum este să fiu învăluită de întreaga lui iubire  , să mai fiu odată înăbușită de  siguranța și de căldura pe care mi-o oferea apropierea lui  , să mai simt încă odată fiorii sărutărilor lui pe pielea mea ,să mai gust încă odată dulceața buzelor sale și să-i mai ascult  încă odată răsuflarea în timp ce doarme . Lista lucrurilor ce mă readuceau de fiecare dată la el  este mult mai lungă de atât, de fapt pot spune că aveam o  mie de motive să ma reîntorc de fiecare dată și  cu toate acestea  aveam unul singur să plec de lângă el,să ma smulg din brațele sale , să-l las să se trezească singur  , să-l părăsesc ca și cum  nu mi-ar fi păsat  deși , îmi păsa mai mult decât îmi păsase de oricine altcineva  în întreaga mea viață . 

Afecțiunea ce mi-o purta era una bolnăvicioasă pentru amândoi  . În cazul lui pentru că atunci când lipseam era ca un bolnav  aflat în ceasul morții, trupul îi era străbătut de dureri inimaginabile ,iar eu eram singura doza de morfină ce îi alina  toată durerea , ce îl amorțea și îi reda calmul și  liniștea de care avea atâta nevoie .Pentru mine însă, dragostea lui era virală prin simplul fapt  că  ceea ce ne lega era  atât de puternic , atât de real,atât de profund  încât devenise încă de la început dăunător . .Îmi făcea rău dragostea lui  ; pentru că nu puteam să mi-o manifest pe a mea  ,iar spaima ce îmi pătrunsese în oase nu vroia să plece nicicum. Eram nesigură , eram  îngrozită  , eram temătoare și uneori de-a dreptul terifiată că dacă i-aș răspunde în același mod va veni o zi în care nu o să mai fie al meu  și atunci durerea m-ar sfâșia  .De aici și comportamentul meu  ,de aici falsa tristețe menită doar să-l facă pe el să realizeze că de siguranță am eu atâta nevoie ci nu de iubirea lui sufocantă pe care deja o am  .Dar în obsesia lui pentru mine  , în iubirea lui incomensurabilă, aproape molipsitoare , nu a văzut niciodată nevoia mea  , nu și-a dat seama niciodată ce mă frământa cu adevărat  și nu și-a dat seama că ceva îmi seca energiile ,pe care ar fi trebuit să i le ofer cu totul lui  . Orb în afecțiunea ce mi-o purta nu a putut  să facă nimic pentru a mă păstra aproape de el și într-o zi în lupta cu mine însămi, am pierdut  .Acea zi a fost ultima în care avea să mă mai vadă  ; am mers la el  ,am mai fost pentru o ultimă dată a lui  (mai mult ca niciodată până atunci), m-am mai cuibărit pentru o ultimă dată în inima lui  (mai profund și mai adânc ca niciodată ) și am primit pentru o ultimă dată îmbrățișările sale pătimașe.

Apoi am dispărut din viața lui așa cum umbra unui copac dispare la asfințitul soarelui după ce întreaga zi i-a dat târcoale. Perioada care a urmat ieșirii mele din viața lui m-am chinuit să supraviețuiesc de pe o zi pe alta .Mă sufocam în fiecare secundă în care mintea mea era invadată de imaginea lui   , iar timpul în care plămânii mei reușeau sa funcționeze corect, fără a-mi tăia respirația ,zăceam ore în șir  nemișcată , asemenea unei legume  , asemenea unei persoane  în trupul căreia  s-a instalat  o paralizie totală .Lacrimi îmi șiroiau pe obraji ca apele nestăvilite ale unei cascade,dar de fapt nu plângeam pentru că, nu mai știam să plâng de mult ; lacrimile erau acum doar reacția fizică la durerea sufletească – și durerea era imensă .Nici în ziua de astăzi nu mi-am revenit după ” perioada EL”  și cred că nu o sa-mi revin niciodată complet .Uneori  sufletul meu e  asemeni arșiței din toridul deșert din cauza dorului ce mă cuprinde .În acele clipe  mă abțin cu greu  să nu merg după el , sa-l caut , sa-l fac al meu  din nou,să-i sărut chipul ,să-l privesc în tăcere și apoi să îl strâng în brațe și să nu-i mai dau drumul niciodată . Singurul lucru ce mă împiedică să fac toate acestea în momentele acelea este gândul că : EL, m-a uitat deja ……..

Anunțuri

Despre Il Serpente

My whissssssperssss will always rule your world
Acest articol a fost publicat în Preacuvintele. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s