Diminețile cu tine

stock-footage-sad-attractive-woman-standing-by-the-window

Mereu ma trezesc dimineața singur .Uneori mă trezesc singur în pat , iar alteori simt că sunt singur pe  lume .  În diminețile răcoroase ies afară și las aerul rece să-mi inunde nările ,îl las să mă trezească ,să mă revigoreze în timp ce pașii mei se îndreaptă spre tine .Știu că te trezești  cu mult înainte ca eu să o fac și mai știu că niciodată nu îți începi ziua fără a-ți bea cafeaua . De asemenea știu că atunci când mă apropii de casa ta  alergi grăbită la fereastră ca să mă privești venind.Vrei să ghicești dacă modul în care mă poartă picioarele spre tine  este unul voios ; dacă merg alene, fără nici o grijă sau din contră dacă sunt abătut .Și de fiecare dată mă citești corect  , în diminețile în care am un mers de om fericit  mă întâmpini veselă și îmi deschizi ușa înainte să ajung  la ea . Mă aștepți în ușă , îți place să mă  observi în timp ce urc scările și când ajung lângă tine, fugi sprintenă înapoi lăsând ușa deschisă ca să te pot urma. Te găsesc  așezată în fotoliu cu genunchii strânși la piept ,mereu îmbrăcată în același tricou larg ce lasă să se vadă pielea fină a picioarelor tale  ; tricoul meu și desigur în mână  cana roșie de cafea  a cărei aromă se simte împrăștiată în toată camera .Mă așez și eu pe podea în fața ta și apoi începe ritualul : comunicăm fără să scoatem un cuvânt , ne sărutăm fără să ne atingem  și ne jucăm fără a ne mișca .Iar în tot acest timp nu facem altceva decât să ne privim cu nesaț .Cuvintele nu-și au rostul  în aceste momente , privirile noastre sunt de ajuns sa transmită și să traducă orice ar vrea să spună vreunul din noi .

Mai sunt însă și diminețile în care de la fereastra ta ghicești în mersul meu  tristețe ; știi atunci că sunt abătut și nu mă mai aștepți în ușă .Eu vin, bat și intru ;pentru că mereu ușa ta e deschisă.Te găsesc în aceste dimineți  la masă : îmbrăcată tot cu tricoul meu larg , cu cana cea roșie ținută strâns în mâinile tale micuțe ,cu piciorul drept pe scaun strivindu-ți sânul și cu celălalt lăsat să atârne leneș, fără însă să atingă gresia rece și cu parul în dezordine.Mă privești cu ochi goi și triști parcă știind că în acea dimineață și eu sunt trist  .Mă așez pe scaun în fața ta și un alt ritual cunoscut doar de noi începe  . Acestea sunt diminețile în care sunt al tău mai mult ca niciodată.Tristețea ce se poate citii în ochii mei mă face să apar gol în fața ta  . Te aștepți mereu ca în aceste momente să las la ușă, înainte de a intra ,toate veștmintele în care e înfășurat sufletul meu  ,toate scuturile pe care le am  la mine folosite pentru a mă proteja și vrei să cobor și zidurile groase după care nu a mai pătruns nimeni niciodată .Te las astfel  să intri în castelul meu de cristal , explorezi nestingherită camerele de la un capăt la altul ,  te plimbi prin grădinile pline de culoare  din jur  și la final mergi încet  , parcă sfioasă, spre sala tronului  .Sala tronului este camera în care eu țin Iubirea . Te oprești temătoare înaintea ușii masive ,o privești cu ostentație și după aceea intri .De fiecare dată rămâi uimită de dimensiunile încăperii  ; este colosală .Te simți intimidată , ai vrea să ieși ,dar mânată de curiozitate rămâi și începi  sa te plimbi printre  trofeele din această sală ,te oprești la fiecare ,îți pui mâinile pe ele  și știi că acelea sunt fragmente din sufletele femeilor ce au intrat în Camera Tronului  . Fragmentele sunt încă vii , pulsează și emit  energie  ,de fapt , ceea ce emit ele sunt crâmpeie de emoție și părți de sentimente  .Le atingi pe fiecare pentru a sorbi ceea ce transmit  , simți parte din trăirile mele lângă aceste femei  și apoi treci mai departe  .

Toate aceste suveniruri sunt expuse pe fiecare parte de-a lungul unui coridor uriaș la al cărui capăt se vede , poziționat pe centru   , un piedestal uriaș pe care poți descifra ,gravat în aur , numele tău . Dar până să ajungi la el mai ai de explorat piedestalele mai mici de pe marginile coridorului și sunt atât de multe că o singură zi nu-ți este de ajuns așa că te oprești  , pui semn reținând  ultima ultima statuetă pe care ai atins-o și te oprești .Maine o iei de la capăt ,dar pentru astăzi este de ajuns .Ieși repede din încăpere ,fără să privești înapoi  , pentru ca ști că toată camera aceea este construită pentru tine și că fiecare bucată de granit din ea  îți aparține întru-totul  .Acum însa  , e momentul să o iau din loc  ; ridic înapoi zidurile  și pornesc spre ușă unde mă opresc doar o clipă pentru a mă înveștmânta încă odată în hainele mele frumoase . La final îmi iau scutul și cămașa de zale și ies grăbit . Știu că acum te-ai ridicat de la masă și mă privești de la fereastră ,dar nu întorc capul  , nu o fac din orgoliu ci de teama că , maine dimineață nu o să mai fii acolo…. privindu.mă .

Anunțuri

Despre Il Serpente

My whissssssperssss will always rule your world
Acest articol a fost publicat în Preacuvintele. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s